Râpa Roșie și o incursiune în viitor (Ciugud)

Am tot scris despre lucruri frumoase, minunate, ieșite din comun, prin definiție deci, anormale (dacă normalitatea e considerată performanța, comportamentul, aspectul, medii). Dincolo de medie, de o parte și de cealaltă ale ei, sunt lucrurile de excepție, fie ele pozitive ori negative; povestim, scriem, filmăm, lucruri dincolo de normalitate, acestea fiind cele care prezintă interes. 

Până acum am scris, cum spuneam, despre orașe, peisaje, opere, pe care le-am considerat demne de a fi socotite “anormale”; așa că azi o să vă arăt un sat… da, satul de care a vorbit cu ceva timp în urmă, toată România, pe numele lui, Ciugud. Și o să o fac cu hotărârea de a vedea acest sat ca pe un lucru normal. Revenind, faptul ca celelalte sate nu arăta la fel, fac Ciugudul, excepție. Nu, el este normal! Acei oameni trăiesc într-un sat normal, ce se întâmplă aici e normal, chiar dacă nu reprezintă media întâmplărilor din mediul rural românesc..

Pentru ca intrarea în subiect să nu fie prea abruptă, facem o oprire în zona, la 3-4 km de Sebeș, unde vedem Râpa Roșie.

Se ajunge pe un drumeag neasfaltat, cu ceva gropi, dar posibil de făcut cu o mașină obișnuită, treci cu oarece emoții un podeț în stare semipracticabilă și ajungi pe o pajiște, de unde peretele roșiatic aproape vertical se înalță din mijlocul unor movile care fac peisajul și mai straniu. Și, un panou, spre care te îndrepți, avid de informații, nu l-am pozat, dar vă rog să mă credeți că era pus de Poliția Română, care ne avertizează să nu lăsăm în mașină, la vedere, bunuri de valoare. Bună atenționarea, dar parcă nu suficientă… măcar ecologiștii să fi lăsat o urmă că au trecut pe aici și le-a plăcut ce au văzut (sau nu). 

Și acum, Ciugud!

Comuna formată din șase sate, pe malul Mureșului, la câțiva km de Alba Iulia; asfaltul care a fost bun și până acum, devine și mai bun… intrarea în comună, modestă, cu indicator rutier, după care dincolo de pod, hale, industrie. 

Primele case, arată așa:

E iarnă, chiar dacă nu e și zăpadă, totuși, iarba și florile trebuie așteptate peste câteva luni; urme există însă: în dreptul fiecărei case, un petic de iarbă, podeț, tot satul cu trotuar, tot satul cu asfalt. Cât de mică ulița, netedă, cu trotuar și iarbă, ce e drept, acum uscată.

Mergi pe trotuar, ridici ochii și ce vezi? că ai net gratuit în sat!

Desigur, satul nu a fost construit pe teren virgin acum, dar și partea veche, cu case mai modeste, e la fel de îngrijită.

iar monumentul nu pare deloc festivist, ci doar protector (în fiecare sat există câte un sfânt războinic)

Centrul, înseamnă primărie, două biserici (una de la 1928, cealaltă mai nouă), școală, cămin cultural, dispensar medical, farmacie…

În curtea școlii, sală de sport și două spații de joacă, în spatele dispensarului, farmacie și parcare.

În fața școlii, însă, stație de autobuz

Și nu orice fel: refugiu, panou electronic (nu e defect, tocmai se schimba afișajul), automat de cumpărat bilete, traseul autobuzelor, ba chiar și un “avizier” pentru anunțuri și desene ale copiilor cu mesaj de luat în seamă.

O altă stație, pe cealaltă parte a drumului:

Și când credeai că ai văzut tot, întorcându-te în parcarea în care ai lăsat mașina, 

constați că dacă ți s-a descărcat bateria (în cazul puțin probabil că ai o asemenea mașină), ai unde să o faci să meargă în continuare.

Da, unii dintre locuitorii Ciugudului, au nevoie de așa stații, pentru că au așa mașini. Și deasupra, panouri fotovoltaice… 

Dacă nu te-ai odihnit pe una dintre băncile din parcare, poți să o faci aici, la 100 de metri

Chiar e revigorant să vezi Ciugudul!. Și el crește… așa arată o casă în lucru:

și așa arată unele de curând terminate:

Încă nu au mall, încă se aprovizionează de la oraș și nu par foarte grăbiți să construiască și aici unul; am cumpărat însă covrigi calzi în zi lucrătoare de la un magazin alimentar mic, unde găsești de toate, inclusiv o vânzătoare extrem de amabilă. 

În oricare dintre cele șase sate, aspectul e același, oamenii sunt la fel. Cred că au reușit să aducă aici tot ce a fost bun la oraș și au lăsat acolo ce nu le-a plăcut atunci când s-au hotărât să se mute “la țară”. 

Cu asta, vă mulțumesc pentru că m-ați însoțit în viitor! 

Când vă hotărâți însă să vizitați satul, uitați-vă bine pe hartă, pentru că la nu foarte mulți kilometri, se află Ciugudul de Jos și Ciugudul de Sus, care echivalează, din păcate, cu o incursiune în trecut.