Cu radacini in Romania

Am tot scris despre lucruri frumoase, minunate, ieșite din comun, prin definiție deci, anormale (dacă normalitatea e considerată performanța, comportamentul, aspectul, medii). Dincolo de medie, de o parte și de cealaltă ale ei, sunt lucrurile de excepție, fie ele pozitive ori negative; povestim, scriem, filmăm, lucruri dincolo de normalitate, acestea fiind cele care prezintă interes.  Până acum am scris, cum spuneam, despre orașe, peisaje, opere, pe care le-am considerat demne de a fi socotite “anormale”; așa că azi o să vă arăt un sat… da, satul de care a vorbit cu ceva timp în urmă, toată România, pe numele lui, Ciugud. Și o să o fac cu hotărârea de a vedea acest sat ca pe un lucru normal. Revenind, faptul ca celelalte sate nu arăta la fel, fac Ciugudul, excepție. Nu, el este normal! Acei oameni trăiesc într-un sat normal, ce se întâmplă aici e normal, chiar dacă nu reprezintă media întâmplărilor din mediul rural românesc.. Pentru ca intrarea în subiect să nu fie prea abruptă, fa...

  Izvorul Minunilor! Cum ar fi ca de sub piatra de sus a acestei cascade să iasă minuni? Să curgă, să sară și să plonjeze în lăcușorul de jos? cum ar fi, să vii însetat de minuni și să pleci cu ele în traistă, sau, mă rog în pahar sau sticlă, în care să le depui spre păstrare și să le folosești la nevoie, ca Aladin pe cele din Lampă? Am umple lumea cu minuni, care nu ar mai fi minuni, tocmai pentru că ar fi prea multe! De ce i-o fi spunând Izvorul Minunilor, nu stiu, deși m-am străduit să aflu, doar dacă simplul fapt că ai descoperit un izvor cu apă limpede și foarte gustoasă,nu e el însuși o minune, în lumea în care cu greu mai dai de frumos,curat, autentic. Și totuși, chiar aceasta căscăduță este artificială… Firul de apă clară este prins și domesticit; el face ce a fost pus să facă, trece peste pietrele care i-au fost puse în cale, se avântă spre următoarele și se liniștește în unduiri line, care te lasă să vezi fiecare fir de iarbă de pe fundul micului iaz pe care îl formează....

  Vin sărbătorile! Toți vorbim despre ele, despre cât le așteptăm, cum o facem, și mai ales ce sperăm să ne aducă.  Cât le așteptăm? Un an întreg de când strângem bradul, când vedem că i-ar mai fi trebuit o podoabă, pe care nu am găsit-o, sau la care nu ne-am gândit și hotărâm că anul următor o să o avem. Apoi, ca pe multe dintre hotărârile noastre, o dăm uitării și pe aceasta, o înlocuim cu alta, nu pentru că e mai bună, ci pentru că e alta.; și așa, un an, hotărâm și ne răzgândim, și acum nu mă refer numai la brad și podoabele lui.  Cum așteptăm sărbătorile? Copiii încercând să fie cuminți, adulții să fie serioși, harnici, consecvenți…Pentru toți speranțele sunt mari, copiii vor dulciuri și jucării, poate o rochiță sau un telefon, un joc nou, sau un bilet la concert. Problema începe însă odată cu dorințele adulților, cărora uneori Moș Crăciun le aduce fără să merite, iar alteori îi uită, deși ei au fost serioși, harnici și consecvenți. Nouă de exemplu, Moșul nu ne-a adu...

  În ultimii ani, dar  parcă nu mai știu să îi pun în ordine de când cu pandemia, se vorbește despre marea de la munte; și nu, nu este vorba de lacul de la Colibița, ci de marea cea mică de la Șuncuiuș, în Bihor. Acuma, mare nu prea e, pentru că apa vine din Crișul Repede, se lărgește într-un lăcușor și își continuă curgerea către Tisa. Lacul astfel format la poalele Pietrei Craiului are o plajă a sa proprie, cu nisip fin, cum era odată la Mamaia, adus în acest scop, presupun de către proprietarii pensiunilor din zonă, care chiar au făcut  o afacere! Poți să te întinzi pe un șezlong sau direct pe nisip, soarele te găsește oriunde, după ce trece de coama dealului. Un amestec neobișnuit pentru noi de pădure și plajă, unii spun că aduce cu peisajul thailandez. Neobișnuit, dar grozav de plăcut… acuma, să nu vă așteptați ca plaja să fie cât în Thailanda, e doar un crâmpei, ce e drept sugestiv, dacă atâta lume crede în această asemănare.  Din imediata ei vecinătate sunt or...