Cu radacini in Romania

Niculițel ar fi un sat uitat de lume în Dobrogea, dacă nu ar fi devenit celebru, cel puțin pentru o parte a ei, mulțumită unei descoperiri arheologice de însemnătate majoră. Pentru că aici a fost găsită cea mai veche raclă cunoscută până la acest moment în lumea creștină.  Ca să o luăm metodic, cu începutul, va trebui să învățăm un cuvânt nou; pentru cei care deja îl aveți în vocabular, toată aprecierea mea, celorlalți, care asemeni mie, auziți prima oară acest termen, explicația de rigoare. Martirologiu este o ” listă a martirilor și a altor sfinți sau cuvioși , dispuși în ordinea zilelor din calendar,  la care li se face prăznuirea”. Aceste cataloage se întocmesc de când se practică persecuțiile religioase; cel la care vom face noi referire datează din sec. VIII și se numește Martirologiu Hieronymian dintr-o eroare pe care nu o vom dezbate acum. Ce găsim însă în el sunt numele a 63 de martiri de la Noviodunum, actuala Isaccea, morți în anii 303-304, în timpul lui Diocleți...

Ca să ajungi la mare sau în deltă, treci obligatoriu prin Dobrogea; și tocmai pentru că este obligatoriu și faci drumul ăsta an de an, te grăbești și la dus și la întors și amâni vizitarea acestei regiuni până ajungi să nu o mai vezi deloc. Și apoi afli că ruinele pe care le-ai văzut pe cel mai înalt deal, între lacurile Razim și Babadag, erau cetatea Enisala, că panorama asupra mării de pe Promontoriu este fabuloasă, că Babadagul nu înseamnă doar geamia… Le-ai fi putut vedea dacă te-ai fi gândit înainte să-ți faci timp și pentru ele. Nu e nimic, la anu’… Presupunând că cei mai mulți dintre noi s-au oprit la Histria, vom poposi împreună în locurile deja amintite. Enisala, singura fortăreața turcească scăpată de distrugere în timpul războiului ruso-turc, a fost construită în jurul anilor 1300, probabil de genovezi, care atunci puneau stăpânire pe navigația și comerțul din Marea Neagră. Ajungi la ea, dacă străbați drumul de la Tulcea spre la Jurilovca, la 2 km de satul Enisala, unde mai ...

Tot deltă, dar în urmă cu 4 ani, înainte de epidemie, la început de vară, în afara sezonului turistic, chiar în perioada prohibiției la pescuit. Brațul Chilia, cap compas - Periprava. Despre Periprava știam doar că e satul de lângă colonia penitenciară, unde pânâ în 1964 au fost închiși deținuți politici, cei mai periculoși dușmani ai poporului, iar apoi, până în 1974, deținuți de drept comun. Documentându-mă pentru excursia asta, am mai aflat că lângă pușcărie exista un adevărat oraș, cum era numit de localnici, cu casele ofițerilor și subofițerilor, magazine, școală, cinematograf și loc de aterizare pentru elicoptere, de unde începeau vizitele de lucru, dar și că pușcăria avea trei sectoare, între care unul mobil, adică niște pontoane plutitoare unde erau cazați acei deținuți care munceau la stuf pe toată durata anului. Acum, fosta închisoare nu se mai vizitează (acest lucru a fost posibil pentru scurt timp), ea pare că s-a transformat în hotel de lux. Parcă seamănă nițel cu povestea...

  Drumul de la Sf.Gheorghe la Sulina trece prin lacul Erenciuc, canalul Mocansca, lacul Puiu, lacul Roșu, Roșuleț, canalul Împuțita, și canalul Busurca.  E cale lungă, musai să pornești cu noaptea în cap, dar efortul e pe deplin răsplătit de peisaj, nuferi și păsări. Deși mai puține decât în miezul verii, ai avantajul că le vezi mai bine, mai îndeaproape, ele permițându-ți să te apropii mai mult, scăpate de îmbulzeala continuă de vizitatori. Acum le poți admira pe lacuri, dar și pe canale, în plus vezi mult mai des pelicani creți, care rămân în număr mare peste iarnă în deltă. Lebede cu pui mari, egrete, cormorani, rațe și gâște de tot felul, călifarul alb, călifarul roșu, stârci, codalb, țigănuș, șoimul dunărean (pe care dacă l-am văzut, nu țin minte și nu aș știi să-l recunosc), cufundacul, fluierașul, stăncuța, lopătarul, lăstunul de mal și poate altele, broaște țestoase, șerpi de apă… toate de văzut și de ținut minte. Nuferi, și ei mai puțini la început de toamnă, albi, ga...