Cu radacini in Romania

  În ultimii ani, dar  parcă nu mai știu să îi pun în ordine de când cu pandemia, se vorbește despre marea de la munte; și nu, nu este vorba de lacul de la Colibița, ci de marea cea mică de la Șuncuiuș, în Bihor. Acuma, mare nu prea e, pentru că apa vine din Crișul Repede, se lărgește într-un lăcușor și își continuă curgerea către Tisa. Lacul astfel format la poalele Pietrei Craiului are o plajă a sa proprie, cu nisip fin, cum era odată la Mamaia, adus în acest scop, presupun de către proprietarii pensiunilor din zonă, care chiar au făcut  o afacere! Poți să te întinzi pe un șezlong sau direct pe nisip, soarele te găsește oriunde, după ce trece de coama dealului. Un amestec neobișnuit pentru noi de pădure și plajă, unii spun că aduce cu peisajul thailandez. Neobișnuit, dar grozav de plăcut… acuma, să nu vă așteptați ca plaja să fie cât în Thailanda, e doar un crâmpei, ce e drept sugestiv, dacă atâta lume crede în această asemănare.  Din imediata ei vecinătate sunt or...

Tot deltă, dar în urmă cu 4 ani, înainte de epidemie, la început de vară, în afara sezonului turistic, chiar în perioada prohibiției la pescuit. Brațul Chilia, cap compas - Periprava. Despre Periprava știam doar că e satul de lângă colonia penitenciară, unde pânâ în 1964 au fost închiși deținuți politici, cei mai periculoși dușmani ai poporului, iar apoi, până în 1974, deținuți de drept comun. Documentându-mă pentru excursia asta, am mai aflat că lângă pușcărie exista un adevărat oraș, cum era numit de localnici, cu casele ofițerilor și subofițerilor, magazine, școală, cinematograf și loc de aterizare pentru elicoptere, de unde începeau vizitele de lucru, dar și că pușcăria avea trei sectoare, între care unul mobil, adică niște pontoane plutitoare unde erau cazați acei deținuți care munceau la stuf pe toată durata anului. Acum, fosta închisoare nu se mai vizitează (acest lucru a fost posibil pentru scurt timp), ea pare că s-a transformat în hotel de lux. Parcă seamănă nițel cu povestea...

  Drumul de la Sf.Gheorghe la Sulina trece prin lacul Erenciuc, canalul Mocansca, lacul Puiu, lacul Roșu, Roșuleț, canalul Împuțita, și canalul Busurca.  E cale lungă, musai să pornești cu noaptea în cap, dar efortul e pe deplin răsplătit de peisaj, nuferi și păsări. Deși mai puține decât în miezul verii, ai avantajul că le vezi mai bine, mai îndeaproape, ele permițându-ți să te apropii mai mult, scăpate de îmbulzeala continuă de vizitatori. Acum le poți admira pe lacuri, dar și pe canale, în plus vezi mult mai des pelicani creți, care rămân în număr mare peste iarnă în deltă. Lebede cu pui mari, egrete, cormorani, rațe și gâște de tot felul, călifarul alb, călifarul roșu, stârci, codalb, țigănuș, șoimul dunărean (pe care dacă l-am văzut, nu țin minte și nu aș știi să-l recunosc), cufundacul, fluierașul, stăncuța, lopătarul, lăstunul de mal și poate altele, broaște țestoase, șerpi de apă… toate de văzut și de ținut minte. Nuferi, și ei mai puțini la început de toamnă, albi, ga...