Cu radacini in Romania

  În ultimii ani, dar  parcă nu mai știu să îi pun în ordine de când cu pandemia, se vorbește despre marea de la munte; și nu, nu este vorba de lacul de la Colibița, ci de marea cea mică de la Șuncuiuș, în Bihor. Acuma, mare nu prea e, pentru că apa vine din Crișul Repede, se lărgește într-un lăcușor și își continuă curgerea către Tisa. Lacul astfel format la poalele Pietrei Craiului are o plajă a sa proprie, cu nisip fin, cum era odată la Mamaia, adus în acest scop, presupun de către proprietarii pensiunilor din zonă, care chiar au făcut  o afacere! Poți să te întinzi pe un șezlong sau direct pe nisip, soarele te găsește oriunde, după ce trece de coama dealului. Un amestec neobișnuit pentru noi de pădure și plajă, unii spun că aduce cu peisajul thailandez. Neobișnuit, dar grozav de plăcut… acuma, să nu vă așteptați ca plaja să fie cât în Thailanda, e doar un crâmpei, ce e drept sugestiv, dacă atâta lume crede în această asemănare.  Din imediata ei vecinătate sunt or...

Cetatea Sighișoarei, aflată pe unul din dealurile de pe malul Târnavei Mari, este una dintre cele mai bine conservate așezări medievale din Europa și una dintre puținele locuite. De oriunde privești apropiindu-te de oraș, vezi turla Bisericii din Deal, emblemă a burgului, mărturie a faptului că aici se desfășura o viața spirituală intensă încă din secolul XV. Turnul cu ceas, zidul cetății, se văd și ele de departe, pregătindu-te parcă pentru un salt în istorie… ceea ce și reprezintă astăzi Sighișoara. Intrată în Patrimoniul Universal în 1993, Sighișoara respiră cultură, fiind asaltată de turiști tot timpul anului, dar mai cu seama în iulie, în perioada Festivalului Medieval, când vizitatorii sunt de departe mai numeroși decât localnicii, iar engleza și germana se vorbesc pe stradă mai mult decât româna.  Strada Mare de la baza dealului, cu aspect de început de secol XIX, cu case mici, aliniate, în care locuințe, magazine, muzee, toate au același aer de provincie transilvăneană;...

  Drumul de la Sf.Gheorghe la Sulina trece prin lacul Erenciuc, canalul Mocansca, lacul Puiu, lacul Roșu, Roșuleț, canalul Împuțita, și canalul Busurca.  E cale lungă, musai să pornești cu noaptea în cap, dar efortul e pe deplin răsplătit de peisaj, nuferi și păsări. Deși mai puține decât în miezul verii, ai avantajul că le vezi mai bine, mai îndeaproape, ele permițându-ți să te apropii mai mult, scăpate de îmbulzeala continuă de vizitatori. Acum le poți admira pe lacuri, dar și pe canale, în plus vezi mult mai des pelicani creți, care rămân în număr mare peste iarnă în deltă. Lebede cu pui mari, egrete, cormorani, rațe și gâște de tot felul, călifarul alb, călifarul roșu, stârci, codalb, țigănuș, șoimul dunărean (pe care dacă l-am văzut, nu țin minte și nu aș știi să-l recunosc), cufundacul, fluierașul, stăncuța, lopătarul, lăstunul de mal și poate altele, broaște țestoase, șerpi de apă… toate de văzut și de ținut minte. Nuferi, și ei mai puțini la început de toamnă, albi, ga...