Curtea de Argeș; voievozi, regi și regine
O să încep cu o amintire foarte personală: bunica mea a fost din Curtea de Argeș și așa se face că mare parte din vacanțele copilăriei mele le-am petrecut acolo. Dacă mă întreabă cineva ce îmi vine în minte mai întâi, când mă gândesc la Argeș, nu știu sigur dacă încăperea bunicii cu miros de mere și gutui, sau Mortul de la Biserica Domnească. Pe Mortul ăsta îl priveam fără pic de respect, dar cu nesfârșită prietenie… e vorba de Vladislav I, Vlaicu Vodă (probabil), care putea fi văzut, dincolo de un geam gros, în mormântul său din amintita biserică. Văd și acum scheletul cu paftaua și nasturii pe care voi, cei mai tineri le vedeți numai în cartea de istorie sau la Muzeul Național de Istorie. Aveam 11-12 ani, când i s-a redat intimitatea, nu pentru că ne cuprinsese evlavia, ci pentru că scheletul se deteriorase și devenise ușor nesănătos pentru cei vii. Atunci s-a turnat o placă de beton peste care s-a pus lespedea funerară (o replică, cea originală aflându-se la același muzeu din Bucure...